MOMELI PLUTITOARE

   Metoda de pescuit a crapului cu momeli plutitoare, (la suprafata apei), a inceput sa fie folosita de prin anii ’50, in Anglia. Painea, sub forma de coaja proaspata sau pesmet, a constituit principala momeala, si probabil ca si acum sunt destule luciuri de apa unde painea “merge” cel mai bine. Astazi insa pe piata se gasesc o sumedenie de produse ce se pot folosi cu succes. Iata cateva dintre ele, ieftine si usor de procurat: cereale pentru micul dejun, snacks-uri, biscuiti pentru consumul uman, biscuiti pentru caini si pisici, (mixers), iar lista poate continua. Am sa ma opresc insa la acestia din urma, fiind lesne de procurat, de la orice farmacie veterinara, sau pet-shop, si nu numai, la un pret acceptabil

   Pentru a prinde crap pe o anumita balta cu aceasta metoda, trebuie experimentate mai multe momeli pana cand vom gasi pe cea care da cu adevarat rezultate. Deci…perseverenta si multa rabdare. Metoda da bune rezultate in verile calduroase, cand datorita incalzirii in exces a apei din lacuri si balti, se degaja o cantitate mare de hidrogen sulfurat rezultat din descompunerea substantelor organice depuse pe fundul albiei, iar pestii se ridica in straturile de la suprafata, mai bogate in oxigen. Putem observa atunci crapii si alti pesti muscarind pe la suprafata, sau inotand agale in carduri de aceeasi varsta. Momeala trebuie plasata astfel incat sa anticipam cumva traseul pe care urmeaza sa-l parcurga, ferindu-ne ca sa nu fim vazuti. Atentie deci la pozitia noastra fata de soare, ca umbra sa nu cada pe suprafata apei! Se pescuieste la match (Sheffield), adica lanseta cu mulineta si pluta, cu momeala la aproximativ 50 cm de pluta. Ochelarii polarizati ne sunt de un real folos, ajutandu-ne sa observam mai bine pestii.

   Biscuitii pentru caini, (mixers) au de regula dimensiunea de 8…20cm, cu diferite forme cum ar fi: disc, inel, prisma, si avand culori in nuante de gri, bej, maron, verde, castaniu. Sortimentele sunt variate ca arome si compozitie, unele din ele avand in compozitie uleiuri, aspectul lor fiind evident unsuros. Asa cum am mai spus, alegerea depinde de ceea ce presupunem ca merge pe balta, si pe inspiratie. Sugerez a se incerca pentru inceput cu biscuiti Pedigree pentru catelusi de pana la un an, (first age).

Cum “prezentam” insa aceasta momeala pestilor? Iata cateva sugestii:

1.      Sub forma uscata, folosind metoda deja cunoscuta de prindere cu “firul de par”, (fir textil de 0.06…0.1mm), ca la boilies, adica gaurindu-I pe mijloc si tragand latul firului prin gaura, blocandu-l apoi cu un “stopper”. Lungimea trebuie sa fie cam la 2…3cm de carlig;

2.      Preinmuind biscuitii, si apoi infigandu-i in varful carligului, scotand spinul in afara. Atentie insa ca biscuitii preinmuiati nu au aceeasi flotabilitate ca si cei uscati, si este nevoie de minim doi ca sa sustina greutatea carligului deasupra apei. Preinmuierea se face astfel: intr-o punga incapatoare si rezistenta din polietilena se pun 0.5 kg de biscuiti. Se adauga incet 100…150ml de apa plata calduta. Punga se umple cu aer, si strangand-o la gura se agita continutul cateva minute pentru ca lichidul sa fie absorbit in mod uniform de catre biscuiti, dupa care se lasa cel putin o ora, ca inmuierea sa fie realizata in totalitate. Pentru a “personalize” momeala obtinuta, odata cu adaugarea apei se pun si cateva picaturi de odorizant cu aroma din care stim ca-i place crapului: vanilie, anason, miere, tutti frutti, capsuni, etc. Punga cu biscuiti preinmuiati se poate pastra de pe o zi pe alta, inchisa etans si pusa la rece in frigider sau geanta frigorifica.

   Resturile se pot folosi ca nada, azvarlid bulgarii formati prin presare cu mana sau cu o prastie.

   Aceasta momeala se mai poate folosi si la pescuitul cu lanseta pe fundul albiei, acolo unde acesta este malos sau acoperit cu vegetatie, inlocuind cu succes cunoscutele boilies “pop-up”.

                                                                                                Al. Trentea

Duminica 18.01.2004, pe lacul Cernica a avut loc traditionalul concurs de pescuit la copca organizat de “nea Vasilica”.

Vremea frumoasa - chiar prea frumoasa pentru aceeasta perioada a anului-  a atras pe ghiata lacului un numar de 64 de impatimiti ai pescuitului la copca. Probabil ca multi dintre dumneavoastra vor ridica mirati din sprincene : “Doar 64?”  Intradevar, doar 64.Dar nu trebuie sa uitam un lucru foarte important, saptamana dinaintea concursului s-a  caracterizat prin tempreraturi pozitive, ajungand pana la 10-12ºC  si multa, multa ploaie. Ca sa te duci la copca in astfel de conditii trebuie sa ai mult curaj si mai ales … un dram de nebunie.

Deci, cum spuneam, vreme frumoasa, temperatura in jur de 0ºC, atmosfera destinsa, veselie multa ( alimentata si de paharelele cu vin fiert oferite cu darnicie de  nea Vasilica ) si mai ales entuziasm…. mult entuziasm.

 La ora 9.00 se da startul. Bummm… un foc de arma, tras in aer. Majoritatea concurentilor, parca dorind sa intreaca glontul, au zbughit-o ca din pusca spre mijlocul lacului, sub liniile de inalta tensiune, unde, spun cunascatorii balti, apa este mai adinca.

 -Acolo fratilor, acolo-i place lui… la racoare – a strigat un mucalit in urma lor. Sa vezi ce se “magnetizeaza” astia sub inalta tensiune ! ii spune el unui amic.

-Sunt deja “magnetizati’, de la vinul fiert, nea Fane –ia  raspuns anicul – si precis mai au ceva “calorii” la termos!

Toti concurentii sunt pe pozitii. Sculele de gaurit gheata incep sa-si faca simtita prezenta. Bubuitul rangilor si scrasnetul frezelor se propaga prin apa pana in cel mai indepartat coltisor al lacului. Simti cum iti vibreaza gheata sub picioare.

Incep sa apara si primele capturi, bibanas, ghibort dar mai ales babusca. Desi pesti sunt cam mici, au in jur de 15 cm, optimisnul este la cote ridicate, nu de alta dar se zvoneste ca, coana stiuca, si-a facut iar aparitia pe Cernica. Si nu dupa mult timp zvonul devine realitate, este capturata prima stiuca – de fapt o “marla” de 30-35 cm.

Hopa! Marle pe Cenica….pai astea au si mamici, si bunici…pe unde-or fi oare?

Ceva mai tarziu isi mai face aparitia una, mai musculoasa, care reuseste sa rupa si sa plece cu “tabla” pescarului. Din pacate aceeasta a fost a doua si ultima, nici un alt reprezentant al familiei Esox Lucius nemaifacindu-si simtita prezenta.

Alte capturi interesante? Cativa bibani mai rasariti in jur de 500g, in rest doar maruntis.

Majoritatea pescarilor au  reusit sa prinda in cele 4 ore de concurs cca. 1-1.5 kg peste, doar cativa depasind aceeasta cantitate.

Castigatorii concursului sunt :

Locul 1. Iancu Nicolae 5600g
Locul 2.Ristea Petrica 4500g
locul 3.Dragoi Cicerone 4150g

Dupa decernarea premiilor, toata lumea a fost invitata sa guste din renumitul bors pescaresc preparat de nea Vasilica. Fratilor …face omul asta un bors ..de-ti vine sa-l maninci cu castron cu tot.

Asa , ca o concluzie finala, concursul a fost o reusita, am petrecut o zi minunata alaturi de prieteni , am prins peste, am mincat un bors delicios, asa ca voi reveni cu placere la Cernica

pentru a participa si la alte concursuri si nu numai.

 ianuarie 2004, Iulian “Liviu” Ceausu 

Iarna nu-i ca vara

Dragi prieteni pescari, se pare ca batrinul lup de mare avea dreptate cand afirma: “iarna nu-i ca vara”.

Daca vara apetitul pestilor este mare, ei strabatand distante mari pentru a se hrani  , ierna devin  “mofturosi” si “lenesi”.  Cum se explica aceasta modificare de comportament? Simplu, metabolismul pestilor este influentat de temperatura mediului inconjurator. Cu cat scade temperatura apei cu atat se reduce activitatea fiziologica a pestilor, deci se reduce si necesarul de energie , concomitent cu marirea timpului de digestie. Deci la temperaturi scazute pesti continua sa se hraneasca,  dar cu o intensitate si o fregventa  cu atat mai  redusa cu cat scade temperatora apei. Totodata, pentru a-si conserva cat mai mult timp energia, ei isi reduc deplasrile  ramanand imobili in apropierea substratului. Pentru pesti este vital ca energia obtinuta prin digerarea hranei sa fie mai mare decat energia pierduta  pentru gasirea si consumarea ei.

Dar unde trebuie sa cautam pestii iarna? Ii cautam in locurile mai adanci si linistite, ferite de curenti, pe la praguri, sub malurile surpate cu adancimi mari sub ele, in golfurile ferite de vant, in zona platourilor scufundate, la buza stufului, printre radacinile submerse ale copacilor de pe mal, in apropierea podurilor, in bratele moarte ale raurilor, dupa bolovani sau alte obstacole din apa.

Cum reusim sa-i trezim din amorteala care i-a cuprins? Simplu, le oferim pe tava ceea ce-si doresc ei  cel mai mult: o hrana cat mai bogata in proteine.

Nadirea.

 Fara a avea randamentul de asta vara, nadirea are importanta ei.

Nada pentru iarna trebuie sa contina cat mai multe substante proteice, cum ar fi: praful de singe, faina de peste, faina de oase, faina de creveti, praful de boillies (in special cel cu aroma de peste, scoica sau crab), praful de oua, laptele praf, carne de scoica tocata, raci tocati, organe tocate (splina, ficat, rinichi), etc.

Nada trebuie sa contina neaparat si hrana vie : larve de chironomus, viermusi, rame taiate, tubifex (Tubifex rivulorum – un vierme oligochet ce nu depaseste 2-3 cm lungime, binecunoscut mai ales de acvaristi) precum si alte larve cum ar fi: viermele de ghinda, viermele de cocean sau cel de malai.

Nu trebuie sa uitam nici aromele si atractantii. Nada folosita in timpul iernii este supradozata in arome si atractanti (se poate pune doza dubla sau chiar si tripla), totusi este bine sa nu exageram  pentru ca nada poate deveni amara, si astfel sa indepartam pestii in loc sa-i atragem.

Este indicat sa folosim nade si atractanti de calitate (Sensas, Nutrabits, Van Den Eynde, Milo, X21, Mosella, Gordon-X) pentru ca numai asa putem trezi pofta de mancare a cardurilor de pesti.

Daca este pe placul lor, unul sau doua cocoloase de nada, de marimea unei nuci , aplicate periodic, pot retine pestii in zona carligului.

Momeala.

Cea mai eficienta momeala pe timpul iernii este larva de chironomus.

Acestei larve rosii, subtiri, lungi de 25-30mm, nu-i rezista nici un peste. Vom folosi un echipament sensibil, specific perioadei reci, fir subtire (0.08 – 0.12), carlig mic (nr.18-20), de preferinta de culoare rosie, cu tija subtire (asazisul “carlig de concurs”), pluta mica, fara antena, cu portanta intre 0.5-0.7g, echilibrata la rasul apei.  Inteparea larvei se face dinspre cap, adica partea mai groasa , de culoare verzuie.

O alta momeala foarte eficienta iarna este viermusul. Pentru ai spori atractivitatea acesta poate fi colorat in rosu (prin adaugarea in hrana lor a unor coloranti alimentari- cum ar fi rotmionul) sau aromatizat ( daca ii pastram cateva zile intre seminte de anason). Mai rar folosite dat destul de eficiente (mai ales daca dam dupa babusca sau platica) sunt pupele de viermus. Pupele proaspete sunt de culoare crem portocalie, ele devenind maro dupa 4-5 zile. Le vom folosi doar pe cele proaspete.

Ce mai folosim ca momeala iarna? Ramele de gunoi, de preferinta cele foarte subtiri si nu mai lungi de 30-40 mm, diferite larve cum ar fi: viermele de ghinda, viermele de cocean sau cel de malai, cariul de copac.

Momeli mai putin cunoscute.

Matele de pui -  se taie bucati de 40-50 mm lungime si se croseteaza pe carlig. Sunt eficiente mai ales la clean si mreana.

Slanina de porc ( atentie sa nu fie din cea afumata). Se tine la desarat cateva zile si apoi se taie fasii subtiri 3-4 mm grosime si lungi de 15-20 mm. Se agata in carlig exact ca si viermusii.

Organe de porc sau de vita (splina, ficat, rinichi) - se taie fasii subtiri 3-4 mm grosime si lungi de 20-30 mm.

Carnea din conserva – se taie in cubulete cu latura de 7-10mm.

Carnea de scoica – daca o fierbem aceeasta va rezista mai bine in carlig.

Limacsii (melcii fara cochilie) – sunt foarte apreciati de clean.

In mod sigur lista aceasta mai poate fi completata cu alte momeli, pe care eu nu le stiu , dar le stiti dumneavoastra. Daca vreti sa ne impartasiti din “secretele” pescaresti ale dumneavoastra va asteptam sa ne scrieti la adresa: www.pescari4ever.org

Iarna nu-i ca vara

Dragi prieteni pescari, se pare ca batrinul lup de mare avea dreptate cand afirma: “iarna nu-i ca vara”.

Daca vara apetitul pestilor este mare, ei strabatand distante mari pentru a se hrani  , ierna devin  “mofturosi” si “lenesi”.  Cum se explica aceasta modificare de comportament? Simplu, metabolismul pestilor este influentat de temperatura mediului inconjurator. Cu cat scade temperatura apei cu atat se reduce activitatea fiziologica a pestilor, deci se reduce si necesarul de energie , concomitent cu marirea timpului de digestie. Deci la temperaturi scazute pesti continua sa se hraneasca,  dar cu o intensitate si o fregventa  cu atat mai  redusa cu cat scade temperatora apei. Totodata, pentru a-si conserva cat mai mult timp energia, ei isi reduc deplasrile  ramanand imobili in apropierea substratului. Pentru pesti este vital ca energia obtinuta prin digerarea hranei sa fie mai mare decat energia pierduta  pentru gasirea si consumarea ei.

Dar unde trebuie sa cautam pestii iarna? Ii cautam in locurile mai adanci si linistite, ferite de curenti, pe la praguri, sub malurile surpate cu adancimi mari sub ele, in golfurile ferite de vant, in zona platourilor scufundate, la buza stufului, printre radacinile submerse ale copacilor de pe mal, in apropierea podurilor, in bratele moarte ale raurilor, dupa bolovani sau alte obstacole din apa.

Cum reusim sa-i trezim din amorteala care i-a cuprins? Simplu, le oferim pe tava ceea ce-si doresc ei  cel mai mult: o hrana cat mai bogata in proteine.

Nadirea.

 Fara a avea randamentul de asta vara, nadirea are importanta ei.

Nada pentru iarna trebuie sa contina cat mai multe substante proteice, cum ar fi: praful de singe, faina de peste, faina de oase, faina de creveti, praful de boillies (in special cel cu aroma de peste, scoica sau crab), praful de oua, laptele praf, carne de scoica tocata, raci tocati, organe tocate (splina, ficat, rinichi), etc.

Nada trebuie sa contina neaparat si hrana vie : larve de chironomus, viermusi, rame taiate, tubifex (Tubifex rivulorum – un vierme oligochet ce nu depaseste 2-3 cm lungime, binecunoscut mai ales de acvaristi) precum si alte larve cum ar fi: viermele de ghinda, viermele de cocean sau cel de malai.

Nu trebuie sa uitam nici aromele si atractantii. Nada folosita in timpul iernii este supradozata in arome si atractanti (se poate pune doza dubla sau chiar si tripla), totusi este bine sa nu exageram  pentru ca nada poate deveni amara, si astfel sa indepartam pestii in loc sa-i atragem.

Este indicat sa folosim nade si atractanti de calitate (Sensas, Nutrabits, Van Den Eynde, Milo, X21, Mosella, Gordon-X) pentru ca numai asa putem trezi pofta de mancare a cardurilor de pesti.

Daca este pe placul lor, unul sau doua cocoloase de nada, de marimea unei nuci , aplicate periodic, pot retine pestii in zona carligului.

Momeala.

Cea mai eficienta momeala pe timpul iernii este larva de chironomus.

Acestei larve rosii, subtiri, lungi de 25-30mm, nu-i rezista nici un peste. Vom folosi un echipament sensibil, specific perioadei reci, fir subtire (0.08 – 0.12), carlig mic (nr.18-20), de preferinta de culoare rosie, cu tija subtire (asazisul “carlig de concurs”), pluta mica, fara antena, cu portanta intre 0.5-0.7g, echilibrata la rasul apei.  Inteparea larvei se face dinspre cap, adica partea mai groasa , de culoare verzuie.

O alta momeala foarte eficienta iarna este viermusul. Pentru ai spori atractivitatea acesta poate fi colorat in rosu (prin adaugarea in hrana lor a unor coloranti alimentari- cum ar fi rotmionul) sau aromatizat ( daca ii pastram cateva zile intre seminte de anason). Mai rar folosite dat destul de eficiente (mai ales daca dam dupa babusca sau platica) sunt pupele de viermus. Pupele proaspete sunt de culoare crem portocalie, ele devenind maro dupa 4-5 zile. Le vom folosi doar pe cele proaspete.

Ce mai folosim ca momeala iarna? Ramele de gunoi, de preferinta cele foarte subtiri si nu mai lungi de 30-40 mm, diferite larve cum ar fi: viermele de ghinda, viermele de cocean sau cel de malai, cariul de copac.

Momeli mai putin cunoscute.

Matele de pui -  se taie bucati de 40-50 mm lungime si se croseteaza pe carlig. Sunt eficiente mai ales la clean si mreana.

Slanina de porc ( atentie sa nu fie din cea afumata). Se tine la desarat cateva zile si apoi se taie fasii subtiri 3-4 mm grosime si lungi de 15-20 mm. Se agata in carlig exact ca si viermusii.

Organe de porc sau de vita (splina, ficat, rinichi) - se taie fasii subtiri 3-4 mm grosime si lungi de 20-30 mm.

Carnea din conserva – se taie in cubulete cu latura de 7-10mm.

Carnea de scoica – daca o fierbem aceeasta va rezista mai bine in carlig.

Limacsii (melcii fara cochilie) – sunt foarte apreciati de clean.

In mod sigur lista aceasta mai poate fi completata cu alte momeli, pe care eu nu le stiu , dar le stiti dumneavoastra. Daca vreti sa ne impartasiti din “secretele” pescaresti ale dumneavoastra va asteptam sa ne scrieti la adresa: www.pescari4ever.org

Iarna nu-i ca vara

Dragi prieteni pescari, se pare ca batrinul lup de mare avea dreptate cand afirma: “iarna nu-i ca vara”.

Daca vara apetitul pestilor este mare, ei strabatand distante mari pentru a se hrani  , ierna devin  “mofturosi” si “lenesi”.  Cum se explica aceasta modificare de comportament? Simplu, metabolismul pestilor este influentat de temperatura mediului inconjurator. Cu cat scade temperatura apei cu atat se reduce activitatea fiziologica a pestilor, deci se reduce si necesarul de energie , concomitent cu marirea timpului de digestie. Deci la temperaturi scazute pesti continua sa se hraneasca,  dar cu o intensitate si o fregventa  cu atat mai  redusa cu cat scade temperatora apei. Totodata, pentru a-si conserva cat mai mult timp energia, ei isi reduc deplasrile  ramanand imobili in apropierea substratului. Pentru pesti este vital ca energia obtinuta prin digerarea hranei sa fie mai mare decat energia pierduta  pentru gasirea si consumarea ei.

Dar unde trebuie sa cautam pestii iarna? Ii cautam in locurile mai adanci si linistite, ferite de curenti, pe la praguri, sub malurile surpate cu adancimi mari sub ele, in golfurile ferite de vant, in zona platourilor scufundate, la buza stufului, printre radacinile submerse ale copacilor de pe mal, in apropierea podurilor, in bratele moarte ale raurilor, dupa bolovani sau alte obstacole din apa.

Cum reusim sa-i trezim din amorteala care i-a cuprins? Simplu, le oferim pe tava ceea ce-si doresc ei  cel mai mult: o hrana cat mai bogata in proteine.

Nadirea.

 Fara a avea randamentul de asta vara, nadirea are importanta ei.

Nada pentru iarna trebuie sa contina cat mai multe substante proteice, cum ar fi: praful de singe, faina de peste, faina de oase, faina de creveti, praful de boillies (in special cel cu aroma de peste, scoica sau crab), praful de oua, laptele praf, carne de scoica tocata, raci tocati, organe tocate (splina, ficat, rinichi), etc.

Nada trebuie sa contina neaparat si hrana vie : larve de chironomus, viermusi, rame taiate, tubifex (Tubifex rivulorum – un vierme oligochet ce nu depaseste 2-3 cm lungime, binecunoscut mai ales de acvaristi) precum si alte larve cum ar fi: viermele de ghinda, viermele de cocean sau cel de malai.

Nu trebuie sa uitam nici aromele si atractantii. Nada folosita in timpul iernii este supradozata in arome si atractanti (se poate pune doza dubla sau chiar si tripla), totusi este bine sa nu exageram  pentru ca nada poate deveni amara, si astfel sa indepartam pestii in loc sa-i atragem.

Este indicat sa folosim nade si atractanti de calitate (Sensas, Nutrabits, Van Den Eynde, Milo, X21, Mosella, Gordon-X) pentru ca numai asa putem trezi pofta de mancare a cardurilor de pesti.

Daca este pe placul lor, unul sau doua cocoloase de nada, de marimea unei nuci , aplicate periodic, pot retine pestii in zona carligului.

Momeala.

Cea mai eficienta momeala pe timpul iernii este larva de chironomus.

Acestei larve rosii, subtiri, lungi de 25-30mm, nu-i rezista nici un peste. Vom folosi un echipament sensibil, specific perioadei reci, fir subtire (0.08 – 0.12), carlig mic (nr.18-20), de preferinta de culoare rosie, cu tija subtire (asazisul “carlig de concurs”), pluta mica, fara antena, cu portanta intre 0.5-0.7g, echilibrata la rasul apei.  Inteparea larvei se face dinspre cap, adica partea mai groasa , de culoare verzuie.

O alta momeala foarte eficienta iarna este viermusul. Pentru ai spori atractivitatea acesta poate fi colorat in rosu (prin adaugarea in hrana lor a unor coloranti alimentari- cum ar fi rotmionul) sau aromatizat ( daca ii pastram cateva zile intre seminte de anason). Mai rar folosite dat destul de eficiente (mai ales daca dam dupa babusca sau platica) sunt pupele de viermus. Pupele proaspete sunt de culoare crem portocalie, ele devenind maro dupa 4-5 zile. Le vom folosi doar pe cele proaspete.

Ce mai folosim ca momeala iarna? Ramele de gunoi, de preferinta cele foarte subtiri si nu mai lungi de 30-40 mm, diferite larve cum ar fi: viermele de ghinda, viermele de cocean sau cel de malai, cariul de copac.

Momeli mai putin cunoscute.

Matele de pui -  se taie bucati de 40-50 mm lungime si se croseteaza pe carlig. Sunt eficiente mai ales la clean si mreana.

Slanina de porc ( atentie sa nu fie din cea afumata). Se tine la desarat cateva zile si apoi se taie fasii subtiri 3-4 mm grosime si lungi de 15-20 mm. Se agata in carlig exact ca si viermusii.

Organe de porc sau de vita (splina, ficat, rinichi) - se taie fasii subtiri 3-4 mm grosime si lungi de 20-30 mm.

Carnea din conserva – se taie in cubulete cu latura de 7-10mm.

Carnea de scoica – daca o fierbem aceeasta va rezista mai bine in carlig.

Limacsii (melcii fara cochilie) – sunt foarte apreciati de clean.

In mod sigur lista aceasta mai poate fi completata cu alte momeli, pe care eu nu le stiu , dar le stiti dumneavoastra. Daca vreti sa ne impartasiti din “secretele” pescaresti ale dumneavoastra va asteptam sa ne scrieti la adresa: www.pescari4ever.com

                 Pescuit in Olanda

Un “August in flacari”…Locatia: Bergen-Op-Zoom, un oras pitoresc cu 60.000 de locuitori, in apropierea granitei cu Belgia, supranumait acum cateva sute de ani: “Fecioara” pentru ca in ciuda tuturor asediilor de-a lungul unei istorii zbuciumate, cetatea din inima orasului n-a putut fi cucerita…

Am sosit cu o zi inainte, si ma indrept acum impreuna cu sora mea spre Oficiul Postal ca sa-mi scot permisul de pescuit. Olandezii, popor intreprinzator, au gasit cea mai eficienta metoda pentru eliberarea permisului de pescuit de uz general. Te prezinti la oficiul postal impreuna cu 9.50 euro, si ti se inmaneaza regulamentul de pescuit. Il parcurgi, si daca esti de acord semnezi pentru permisul ce iti este inmanat cu o strangere de mana.

 Rog pe sora mea sa-mi traduca, si aflu astfel si care sunt speciile protejate pe care trebuie sa le eliberez cu grija daca cumva le-am prins. Printre ele…cteno. Introducerea acestei varietati de crap s-a facut dupa ani buni de experimente, dupa cum aveam sa aflu ulterior, dovedindu-se benefica pentru baltile si canale cu exces de vegetatie.

Permisul imi da dreptul sa pescuiesc in decursul unui an calendaristic pe toate apele publice din Olanda, si la mare. Nu pot pescui in zonele protejate, rezervatii naturale, luciurile de apa ce apartin unor asociatii sau cluburi, pe apele private. Dar mie imi este suficient si asa…Cu nici 35 de RON sa pescuiesti un an intreg? Pomana curata!

Nu mi-am adus cu mine decat cateva legaturi pentru undita, plumbi, carlige, fir, cateva plute. Ramane sa-mi mai cumpar o varga de 5 m de la magazinul de profil din oras, a doua zi.

Sora mea locuieste cu familia intr-o zona rezidentiala, de fapt intr-un fel de parc, la mai putin de 50m de un lac marginit de copaci batrani, despre care am aflat ca misuna ciortanii. Seara fac un raid de recunoastere si nu-mi vine sa-mi cred ochilor cand vad boturile ciortanilor amusinand pe la suprafata, in cautare de hrana, care de regula este painea. Localnicii au obiceiul sa vina seara sau dimineata si sa hraneasca ratele salbatice cu resturile de paine ramase de la masa, iar crapii s-au invatat sa culeaga impreuna cu zuratoarele hrana oferita din belsug. Zaresc cativa pescari, si ma indrept epre ei. Toti pescuiesc cu lansete cu pluta, dar lansetele sunt de spinning, nicidecum de Sheffield! Adica de 2.10 – 2.70 m, iar firul imi pare destul de gros. Plutele sunt si ele pe masura, cam prea voluminoase pentru gustul meu. Nu vad nici un peste prinzandu-se in jumatatea de ora ce am petrecut-o pe langa lac, dar nu asta ma framanta pe mine…

A doua zi de dimineata aterizez la magazinul de pescuit a lui Frank, din apropierea centrului. Se aseamana cumva cu cele de pe la noi, numai ca atmosfera ce o gasesc este mult mai prietenoasa. Poti bea si o cafea daca vrei, oferita din partea casei! Facem cunostinta, (aha, eu sunt romanul pentru care sora mea cumpara din cand in cand cate ceva), si il rog sa-mi arate o undita ieftina de 5 metri, pe care n-am de gand s-o iau cu mine in Ro, niste nada, ceva atractant, si-l intreb daca are cativa viermusi de vanzare. Imi recomanda un Shakespeare din fibra de sticla la 13.40 euro, si-l cercetez. E cam greu, dar pentru ciortani pare destul de bun. Il cumpar impreuna cu o punga de nada pentru crap Marcel Van den Eynde, o sticla de atractant Sensas si o cutiuta cu viermusi. Ii intind o lista cu ceea ce as vrea sa mai cumpar din Olanda, si aranjam o intalnire peste o saptamana, timp in care imi spune ca imi va face rost de tot ceea ce era in lista.

Ajung acasa, si in caldura torida de pranz, neobisnuita pentru Olanda, pornesc sa sondez apa lacului, fara momeala. Surpriza! Apa are adancimi intre 40 si 80 cm, deci destul de putin pentru un lac lung de 200 – 250 m si lat de 25-30m. Gasesc locul cu apa cea mai adanca, si-l marchez cu un semn discret, ca sa-l pot recunoaste mai tarziu. Mi-am propus sa vin pe la 6 seara, cand se va mai potoli caldura…

Imi pregatesc nada intr-o galeata, pe indelete, si-mi aleg o pluta ceva mai grea, un Milo de 4 gr pentru ca am sesizat ca este ceva curent pe fund. Fir de 0.16 Trabucco, cu un inaintas de 0.14 Mitchel Quarz. Carligul este un Owner rosu, care stiu nu rateaza nimic. Imi iau galeata cu nada si ce-mi mai trebuie, adica doua beri Heineken de la frigider, si ajung la locul cu pricina. Nadesc cu trei bulgari la 7-8 metri de mal, apoi imi aranjez undita. In fata mea, pe malul opus, putin mai la stanga doi pescari localnici ma privesc cum imi fac pregatirile, apoi discuta intre ei cu aprindere. Pun doi viermusi, arunc pe sub mana, fara zgomot, pun undita in suport si…pluta se inclina, apoi fuge intr-o parte. Intep scurt si primul ciortan sparge oglinda apei! Este frumusel, cam la 250-300 gr. Il eliberez si arunc din nou. Deschid o cutie de bere, inchin spre colegii de pe malul opus, si trag o inghititura zdravana.

Scenariul s-a repetat aproape imediat. Pluta se inclina, pleaca, intep, ciortanul pe mal. Si tot asa. Dupa al cincilea ciortan, baietii de vis-à-vis strang lansetele si pleaca. N-am vazut sa fi prins ceva. Vine si sotia in inspectie, chiar in momentul cand ma luptam cu unul mai imbracat, la vreo 800 de gr. Din pacate n-am minciog. Incerc sa-l apuc cu o mana de vreo doua ori, dar nu reusesc, si in cele din urma scapa. Nu-mi pare rau, si am dovada ca in lac sunt si ciortani ceva mai rasariti. Strang undita si-mi propun ca sa revin in fiecare seara, pentru o ora-doua de pescuit la ciortan, lucru care avea sa se si intample…

Peste doua zile facem o deplasare pe insula Tholen, in speranta ca voi putea asista la un pescuit marin, pentru ca data trecuta cand mai fusesem in Olanda, acolo vazusem destui pescari pe un dig pescuind la anghila. In drum ne oprim pentru un scurt popas in rada unui mic port ce adapostea o escadra de miniyahturi. Printre ele recunosc usor un nume: “LUCEAFARUL”. Cumantul meu Wil rade, si-mi spune:”- sunt bogati romanii din Olanda!”

Un baiat de 12-13 ani pescuieste la spinning de-a lungul cheiului. Ii fac semn cu mana si-l intreb in engleza daca a prins ceva. Imi arata mandru un juvelnic in care se zbat cativa bibani, dintre care unul chiar frumos. Stau nitel de vorba cu el. Aflu ca spinningul este pasiunea lui, ca are 13 ani si ca poate pescui inca un an, fara a avea permis. Il fotografiez si ne luam ramas bun.

Din pacate pe dig nu este nici un pescar, iar explicatia am aflat-o de la Wil: carciumioara din apropiere este inchisa in acea zi din saptamana, si baietii n-au unde sa traga in scurt dupa partida de pescuit, lucru esential, fireste! In apa mica dinapoia digului zaresc o sumedenie de stridii, din care mancasem si eu cu o zi inainte si despre care stiam ca sunt foarte scumpe, aproape 1 euro bucata. Reusesc cu greu sa desprind una mai marisoara, o desfac si o sorb tacticos sub privirile oripilate ale sotiei. Mai proaspata nici ca se putea!

Peste cateva zile ma duc din nou la pescuit de ciortani, cand zaresc locul meu ocupat. Un pusti de vreo 14 ani pazea o undita de carbon de 6 m asistat de tatal sau. Sincer, ma asteptam sa se intample si lucrul acesta. Ii salut si intreb daca au prins ceva. Nimic! Imi aleg locul undeva la 5-6 m mai la stanga, si repet ritualul: pregatire nada, aranjat undita, nadit. Prima aruncare …si primul ciortan. Tatal ii spune ceva baiatului, care incepe sa stranga undita. Le ofer o “minge” de nada si cativa viermusi, dar sunt refuzat cu o raceala politicoasa…

Revenind la magazinul lui Frank, stand de vorba cu acesta am aflat ca cei mai multi localnici prefera pescuitul marin, dovada si faptul ca ustensilele pentru acest gen de pescuit abundau in magazinul sau. Nu stia pe nimeni care sa-i fi cerut o lanseta special pentru Sheffield. De aici si cumva nestiinta lor in a pescui pe lacuri la pesti pasnici. Sunt multumit de achizitiile facute, evident cu ceva discount din partea casei. Data viitoare cand voi mai veni in Olanda, a promis ca o sa mergem impreuna la un pescuit de anghila, pe mare. Ne strangem mainile, si ne despartim prieteni. 

            Al. Trentea

“…Painea noastra, cea de toate zilele…”

            Folosirea painii  la pescuitul pestilor pasnici nu este o noutate. Multi dintre pescari cunosc si folosesc paine ca nada si/sau momeala in sezonul cald, in special atunci cand momelile de origine vegetala asa zise clasice, (mamaliga, boaba de porumb) nu dau randamentul scontat, sau sunt nepotrivite unui anumit luciu de apa. Sunt insa  destui pescari, mai ales dintre incepatori, care nu cunosc, sau nu cunosc indeajuns de bine modalitatile in care putem folosi aceasta “materie prima” ieftina, si la indemana oricui.

            Oferta de pe piata este mai mult decat bogata, si intalnim varietati de paine oarecum ciudate pentru romanul obisnuit doar cu cele trei-patru varietati prezente pana nu demult prin brutarii.

Painea se poate folosi ca atare,(1) in combinatia unor paste, ca principal ingredient, (2)  sub forma de pesmet, (3) sau ca nada, (4).

1. Cubul din paine

Paine cea mai buna este cea coapta pe vatra , utilizand partea de jos, (cu coaja groasa). Se taie cuburi avand latura de 1…2cm cu un cutit bine ascutit sau cutter. Carligul se infige prin coaja, se rasuceste si apoi se ingroapa in partea cu miez. Este o momeala buna pentru crap, mai ales in baltile cu fund malos, pentru ca miezul de paine tinde sa se ridice, si o data cu el si carligul. Cea mai buna paine este cea neagra, apoi intermediara si cu cartofi. Dar cum pe piata au aparut si alte sortimente, (de secara, cu adios de seminte de in, de boabe de grau zdrobite, etc.) este bine sa incercam o gama cat mai diversa, De preferat fabricata altfel decat industrial unde se folosesc tot felul de E-uri.

2. Pasta din paine

Pentru a obtine o pasta de consistenta plastelinei, miezul trebuie framantat indelung cu mana, adaugandu-se din cand in cand putina apa. In functie de specia de peste pe care o vizam, se poate combina cu alte ingrediente, cum ar fi:

a)      + frunze de spanac taiate fin – pentru crap, amur, (cteno);

b)      + miez de rosie pasat – pentru crap, amur;

c)      + galbenus de ou – pentru crap, caras, platica, albitura; Atentie! Aceasta combinatie se intareste foarte repede!

d)      + mamaliga – pentru crap, caras, platica, lin,  albitura;

e)      + halva – pentru crap;

f)        + pudra din boilies pisate – pentru crap, caras.

Putem adauga dupa inspiratie sau stiinta diferiti coloranti, arome, (anason, miere, vanilie), indulcitori.

3. Pesmetul, (painea uscata)

Pesmetul se utilizeaza ca ingredient in alcatuirea unor nade sub forma de pudra. Intra in componenta nadelor pentru ciprinide, (combinat cu diferite fainuri vegetale si animale), sau la prepararea mixurilor unor variante de boilies.

Din feliile de paine uscata se modeleaza sfere de dimensiunea 5…10 mm, pe care le gaurim ca pe boilies. Dupa ce le atasam de carlig, le acoperim cu pasta. Se obtine astfel o momeala asemanatoare cu pop-ups-urile.

4. Nada

Se taie o paine neagra sau graham in doua, si se pune la inmuiat in apa cam o ora. Se stoarce bine, si se da prin sita de malai. Ceea ce rezulta se amesteca cu srot de floarea soarelui, mamaliga, halva, boabe de porumb si de grau, de canepa, etc. intrand in compozitia nadei pentru ciprinide.

Al. Trentea

In calitate de arbitru la Cupa PROFIMIX de anul trecut, (pescuit la pluta, cu o singura unealta, desfasurat la Sarulesti), am observat atent cativa pescari de elita, care s-au dovedit  afi si premiantii concursului, modul in care pescuiesc, si mai ales felul in care nadesc. In cazul nadirii grele, inainte de inceperea pescuitului propriu-zis, majoritatea si-au alcatuit “bile” de nada de marimea unui mar, pe care le-au aruncat pe rand in dreptul locului unde intentionau sa-si plaseze momeala.  Numarul “bilelor” a variat intre 5 si 10 bucati. Pe durata concursului, din timp in timp, pescarii aruncau sfere mai mici, pregatite din vreme, folosind prastia sau mana. S-a pescuit la 15-20m de mal, la Rube, Match (Sheffield) sau cu “tevi” de 10-12m.  Adancimea apei: 2.5-4m. Pestele prins a fost aproape numai platica, mai rar rosioara sau caras.  Demn de remarcat este faptul ca s-a doborat cu acel prilej si recordul national la pescuit stationar de-a lungul unei manse de 3 ore, cu peste 30kg de peste!

Revenind la problema enuntata in titlul acestui articol, in urma observatiilor consemnate de catre ihtiologi si nu numai, in momentul cand o piatra este aruncata intr-o apa cu o mare densitate de peste, acestia mai intai fug speriati, dupa care se intorc si apoi cerceteaza zona in care obiectul a produs zgomotul. Majoritatea pestilor sunt curiosi, in special carasul, crapul, platica si rosioara, exceptie facand cleanul. De unde aceasta curiozitate? Pestii asociaza zgomotul unui obiect cazut in apa, cu o potentiala sursa de hrana: fructe, seminte, insecte, dejectii de pasari, momeli si nade aruncate de pescari, sau hrana azvarlita in apa de catre administratorii baltilor, in scopul furajarii. Este un fel de semnal de chemare la masa.

In momentul contactului cu apa, se aude un pleoscait, mai mult sau mai putin puternic, in functie de marimea si consistenta bulgarelui de nada. Acest zgomot este imediat asociat de pesti cu hrana din abundenta, grabindu-i spre locul unde s-a produs impactul.

Apoi se formeaza un “nor “ format din particule de hrana, din care o parte ramane in suspensie, iar partea grosiera cade pe fundul apei. Viermusii si “libelulele” raman o vreme in stratul de suprafata, dupa care incet, se indreapta spre fund. In timpul acestei deplasari, nada vie se misca, emitand de asemenea un anumit gen de vibratii pe care pestii le percep prin “linia laterala”.

Al doilea tip de zgomot, cel ritmic, se percepe de pesti atunci cand pescarul arunca la intervale de timp sfere mai mici de nada. Este un zgomot mai putin puternic, iar ritmicitatea lui este perceputa ca o excitatie pentru anumite soiuri de pesti, mentinandu-i in zona nadita.

Sunt pescari de competitiecare tin in mana un bulgar consistent de nada, pe care-l arunca imediat dupa semnalul de incepere, capatand un avantaj inca din start!

In timpul concursului am putut observa ca pestii musca mai intens dupa fiecare “bila” aruncata in apa, fatza de intervalele de timp dintre doua aruncari. Nada folosita cel mai frecvent: groundbait + viermusi si/sau libelule, la care s-a adaugat evident ingrediente secrete, care alaturi de dibacia fiecarui pescar si de noroc, a facut in cele din urma diferenta.

Nadirea cu “zgomot” trebuie sa tina insa seama de urmatorii factori:

1. Caracteristicile apei.  Intr-o apa limpede pestii sunt mai precauti, mai speriosi, efectul zomotului si vibratiilor este mai mic asupra apetitului pestilor, fiind inlocuit de efectul vizual al nadei, care este mai puternic.

Este valabil si in cazul cand pescuim aproape de mal, sau pe un canal ingust, unde zgomotul produs de bulgarele de nada are efec contrar, indepartand pestii din zona nadita. In acest caz este bine sa folosim o cupa de nadit, sa aruncam cantitati mici de nada la intervale scurte de timp, sau sa ne bazam doar pe nada din feeder.

1. Denistatea pestilor. Intr-o apa cu o mare densitate de pesti, unde pescarii sunt mai tot timpul prezenti, pestii sunt obisnuiti cu zgomotul produs de nada sau momeala in contact cu apa, iar concurenta la hrana acerba, efectul zgomotului si vibratiilor este puternic, atragand pestii in zona nadita.
2. Speciile de peste. S-a constatat ca pestii care raspund cel mai bine la nadirea “zgomotoasa” sunt crapul si platica, cu observatia ca aceasta din urma raspunde cel mai bine la nadirea ritmica, la intervale regulate de timp. In schimb rosioara, carasul, bibanul, raspund la un nivel de zgomot mai mic, si doar la inceputul pescuitului.

In concluzie, ramane sa alegeti tipul de nadire in functie de factorii enumerati mai sus, cu un puternic amendament insa: daca nu cunoasteti indeajuns apa pe care urmati sa pescuiti, sau pescuiti intr-o apa “salbatica” sau un canal ingust, naditi cat mai discret cu putinta!

Bibliografie: “Good, good, good, good vibrations” by David Ewing

UN PESCAR SUPERMESERIAS

Duminica 25.05.2003, am avut placerea sa ma numar printre cei care au arbitrat Cupa Profimix. Cu aceasta ocazie am vazut un pescar de exceptie in actiune. Sa o iau de la inceput.

- principala calitate a arbitrului este discretia…-

Dis-de-dimineata, in tabara concurentilor, a inceput forfota. Se fac ultimele pregatiri, apoi are loc tragerea la sorti a standurilor. Concurentii se grabesc sa-si ocupe locurile.Unii sunt fericiti, au nimerit in standurile din stanga (1-20), unde, in primele doua manse, s-au facut cele mai multe si mai mari capturi. Ceilalti fac pe nepasatorii, dar pe fetele lor se poate citi ingrijorarea. Unul dintre “fericiti” ii striga unui amic:

- Ce facusi bai Gogule! Trasesi lozul cel mare?

Celalalt ii raspunde zambind amar:

-Il trasei ba, il trasei… dar nu-i nimic. Pe locul meu s-a prins cel mai putin peste, deci a ramas foarte mult. La tine s-a prins mult, deci a ramas putin.

Concurentii si-au ocupat locurile. Incep sa-si intinda sculele, sa regleze plutele, sa pregateasca nada. Citiva au optat sa pescuiasca la varga - amatorii folosesc vergi de 6 si 7 m , profesionistii de 10m - insa majoritatea opteaza pt. sheffield.

Asistenta (fac o paranteza ca sa va spun ca majoritatea concurentilor au venit insotiti de frati, cumnati, consoarte, copii, catei, purcei …deci erau cam de 2-3 ori mai multi spectatori decat concurenti) a inceput sa faca primele pronosticuri.

- X-ulescu a nimerit un loc foarte bun, a facut treaba si in celelalte manse,deci are sanse mari.

- Da mai frate, locul e bun dar tehnica e proasta. Tu nu vezi ca vrea sa dea la varga? Aici pragul este departe. Mai bine dadea la sheffield.

- Lasa tata, ca varga are 10 m. Ajunge el la prag. Si nu plus nici nu mai pierde timp cu drilul. Inteapa si…hop pe mal!

Parerile erau diverse, dar toti erau de acord cu un lucru: unul dintre favoriti, Benzar Szolt, are ghinion. A nimerit in standul 31, ultimul din dreapta.

La 7.15 arbitrii  i-si ocupa locurile din spatele standurilor. Mie mi-au fost repartizate standurile 25-28. Am facut cunostinta cu cei 4 concurenti si am completat fisa de arbitraj.

La 7.25 primul semnal – incepe nadirea.

La 7.30 al doilea semnal – incepe concursul (mansa a III a).

Cei patru concurenti pe care i-am arbitrat  dadeau la sheffield. Dar chiar de la inceput puteai sa-ti dai seama de diferenta de “clasa” dintre ei.

Primul dadea cu plata fixa de 2-3 grame. Din aceasta cauza lanseurile lui erau f. scurte si inprecise. Dupa vreo ora si-a dat seama de eroarea facuta, a trecut la pluta culisanta dar, din nefericire, n-a reusit s-o echilibreze, a schimbat vreo 3-4 plumbi, a schimbat iar pluta, a schimbat iar plumbii si cand, in sfarsit, a reusit sa echilibreze montura, s-a sfarsit concursul.

Al doilea folosea o pluta culisanta de 3-4 grame cu antena f. fina. Montura era bine echilibrata, f. sensibila , reusea sa lanseze destul de departe dar nu f. precis.  Din aceasta cauza a cam pescuit in afara locului nadit.

Al treilea folosea o pluta de 6-8 grame, montura era destul de bine echilibrat, reusea sa lanseze departe si precis, astfel ca dupa prima ora avea 12 bucati luate.Din pacate avea o lanseta  prea rigida. In dril o platica de 200-300g. nici macar nu reusea sa indoaie varful lansetei. Asta l-a costat enorm. A venit un peste mai mare, a intepat si, bang!, pluta a luat-o spre malul opus si dusa a fost. Cauta in trusa si stupoare: nu are alta pluta pentru sheffield. A incercat tot felul de improvizatii – plute pentru varga, unele scurte si bondoace - dar degeaba. Pana la sfarsitul concursului, a mai reusit sa prinda doar cinci platici.

Al patrulea avea “clasa” si dotare pe masura: Scaun-platforma, rubesiana, varga de sapte metri, doua lansate de sheffield, toate marca Milo. Sculele erau frumos aliniate pe mal. La al doilea semnal, se aseaza frumos pe scaun, ia o lanseta, pune viernusii in carlig, lanseu, recupereaza 2 m de fir ca sa–l scufunde; pluta i se aseaza exact deasupra locului nadit. Asteapta cateva secunde, pluta se salta cativa milimetri, inteapa…drill … mincioc… si platica este in juvelnic. Schimba viermusul… lanseaza… recupereaza… inteapa….dril…mincioc…juvelnic… Si iar o ia de la capat, cu o precizie si ritmicitate de ceas elvetian. Dupa prima ora avea 15 platici, dupa a doua - 30, iar la sfirsitul mansei avea 46. Arta si precizie… Mi-a placut.

Cam atata despre concurentii pe care i-am arbitrat.

Acum, sa va povestesc si despre Benzar Szolt. Fratilor, bunicii nostri aveau o vorba : “Omul sfinteste locul”. Si mare dreptate aveau.

Dupa tragerea la sorti a standurilor, nimeni  nu-i mai dadea vreo sansa lui Benzar. Dar el a ramas calm. Si-a ocupat locul, si-a pregatit nada si lanseta de sheffield, a tatonat apa sa gaseasca pragul si s-a pus pe asteptat. Primul semnal… nadirea, al doilea semnal… start!

Si a-nceput spectacolul! Ce reprezentatie! Super! Lanseuri extrem de precise, la circa 0,5 m dincolo de locul nadit. Din doua tururi de manivela firul era scufundat. Pluta ramanea nemiscata, chiar si atunci cind vantul creea valuri. Intepatura… drill… Si ce drill, tata! Nu stiu ce pusese in nada dar la el veneau numai platici si “super-platici”. Nu am vazut nici o platicuta mai mica de 300 grame. Majoritatea aveau cam 5-600 grame, dar au fost si doua bucati mari, una de 2,6 Kg, iar cealalta de 2,1Kg. Nu numai ca erau mari, dar erau si multe, 69 platici in decurs de 3 ore!!! Deci, in medie, cam o platica la 2,5 minute. Un adevarat record!

Acum, cateva cuvinte despre montura. Pluta culisanta de 10 g, lestata. Plumbaj logaritmic de circa 2 g . Carlig mic, nr.16 sau 18, alb, cu tija lunga. Cu aceasta montura realiza lanseuri lungi, foarte precise, iar scufundarea firului se realiza rapid, pluta nedeplasindu-se mai mult de 0,5 m.

Lanseurile erau asa de precise, incat, un spectator nu s-a putut abtine sa nu exclame:

- Cum naiba reuseste sa arunce de fiecare data in acelas loc? Are pluta cu GPS?

- E cu ghidare cu laser. Tehnica americana, a raspuns altul.

Si intradevar avea tehnica. Un pescar supermeserias. Bravo, Zoli!

 mai 2003, Iulian “Liviu” Ceausu 

Este un lac de acumulare amenajat in urma cu mai bine de 25 de ani, prin captarea apei raului Ialomita, in apropierea satului cu acelasi nume.

Cai de acces:

-         Din Bucuresti: pe soseaua  Bucuresti-Ploiesti, pana la lacul de la intrarea in Saftica, (Balotesti) se face un drum la dreapta cu indicatia FIERBINTI. Drumul urmeaza soseaua asfaltata cale de 40 km, si se ajunge la Dridu. Din soseaua asfaltata, in sat se fac numeroase drumuri laterale si mai toate duc catre lac;

-         Sau pe drumul catre Urziceni, in localitatea Movilita se face un drum la stanga cu indicatia “Dridu”

-         Din Ploiesti: aproximativ 60km pe ruta Ploiesti-Valea Calugareasaca-Albesti Paleologu-Jilavele-Uriziceni. In Jilavele in dreptul scolii se face un drum asfaltat la dreapta. Portiunea de asfalt se termina in dreptul caii ferate Ploiesti-Uriceni, (halta Ialomita) dupa care urmeaza drum (oarecum) pietruit de 4…5km pana la baraj, (se trece podul peste raul Prahova).

O buna parte a lacului este taluzata cu dale de beton, inclinate. Pescuitul de pe aceste dale este destul de dificil, pentru ca suportii de undita sau lanseta sunt greu de asezat. In dreptul barajului, in partea opusa lacului se  afla o cascada de bazine, (de acolo a fost excavata umplutura necesara barajului) pline cu apa, in numar de 6…7, de forma aproximativ patrata cu latura de 50-70m, numite popular “gropi”.  Unele din ele au adancimea de 7…8 metri. Peisajul este foarte frumos, malul stang, (dinspre manastire) fiind marginit de un palc de padure. Paralel cu “gropile” si despartit de un drum de tara, porneste dinspre lac un canal cu latimea de aprox. 12…15m, si adancimea medie de 1,5m. Si acest canal este taluzat cu beton pe o buna parte din lungime.

Fundul lacului este destul de tare, fiind acoperit cu argila de culoare galbuie sau pietris, loc propice dezvoltarii salaului. Sunt numeroase praguri, zona ideala pentru pescuit salau, dar unde forfacul se agata destul de des. Imi aduc aminte ca la mijlocul anilor ’80, am facut o patida exceptionala de caras, intr-un loc in care forfacul se agata la doua lansari din trei. Acolo avusese un satean via, si va dati seama ce hatis se formase in momentul cand aceasta a fost acoperita de ape, loc ideal de refugiu al pestilor pasnici.

Vegetatia lacului este formata in special din alge si bradis, existand portiuni acoperite cu plante de mlastina: rogoz, pipirig, etc.

Fauna piscicola este reprezentata de salau, biban, somn, crap, caras, platica, balos, ghibort, oblete, clean, (pe gropi) si se spune ca ar avea si stiuca, dar eu personal n-am vazut prinzandu-se. Nu stiu ce se intampla cu carasul din Dridu, altadata prezenta prompta la undita. Locul sau in lantul trofic a fost luat de platica probabil, pentru ca deja carasul, (in special cel mare) a devenit o raritate.

Adancimea lacului este variabila, cu o medie de 5 metri pe centru, cea mai mare adncime fiind in zona barajului. Lacul se afla expus vantulurilor, care-si schimba neasteptat directia, iar pe fund sunt curenti destul de puternici.

Perioadele cele mai propice pescuitului sportiv sunt primavara si toamna, cand in zile de gratie se fac partide magnifice, in special la salau, crap, platica sau biban.

Momelile pe care le putem utiliza sunt variate, si pot spune ca pestii de la Dridu, ca in mai toate baltile de fapt, au anumite preferinte. Eu am sa vi le spun doar pe cele la care am prins, sau am vazut prinzandu-se:

-         salau: pestisor viu,  bucatica de peste, twister, shad;

-         biban: idem, in plus viermusi, rame, garizi, acestia din urma recoltandu-se din algele ce imbraca dalele, in apa putin adanca;

-         platica: viermusi, paine, mamaliga;

-         crap: cub de mamaliga, porumb in lapte si conservat, rama, viermusi;

-         caras: mamaliga, rama, libelula, viermusi;

-         oblete: viermusi, bobite de paine;

-         clean: greiere primavera si lacusta toamna, pe gropi;

-         somotei: la buchet de rame, pe fund, in special fata barajului

Am mai vazut prinzandu-se platica la “bomba”, insa eu nu folosesc decat montura cu un carlig.

Lacul este navodit destul de des, in special toamna, cand se recolteaza importante cantitati de peste, cel “nobil”, (salau, crap) fiind arvunit din vreme. Dar cum nu poate fi secat in intregime, sunt destule gropi unde pestele, in special cel mare, isi gaseste refugiul.

Taxa variaza de la an la an fiind una modica, (10-15 lei/zi).

Cele mai bune locuri de pescuit sunt in golfurile din portiunea malului cu pamant, precum si in zona barajului.

Pe o scara de la 1 la 10, i-as acorda nota 6-7, cu un bonus pentru faptul ca lacul adaposteste, (inca) pesti de dimensiuni mari, si te poti intoarce acasa, ajutat de noroc si maiestrie cu trofeul unei vieti de pescar.

            Al. Trentea