Zgomotele si vibratiile: atrag sau indeparteaza pestii?

 

In calitate de arbitru la Cupa PROFIMIX de anul trecut, (pescuit la pluta, cu o singura unealta, desfasurat la Sarulesti), am observat atent cativa pescari de elita, care s-au dovedit  afi si premiantii concursului, modul in care pescuiesc, si mai ales felul in care nadesc. In cazul nadirii grele, inainte de inceperea pescuitului propriu-zis, majoritatea si-au alcatuit “bile” de nada de marimea unui mar, pe care le-au aruncat pe rand in dreptul locului unde intentionau sa-si plaseze momeala.  Numarul “bilelor” a variat intre 5 si 10 bucati. Pe durata concursului, din timp in timp, pescarii aruncau sfere mai mici, pregatite din vreme, folosind prastia sau mana. S-a pescuit la 15-20m de mal, la Rube, Match (Sheffield) sau cu “tevi” de 10-12m.  Adancimea apei: 2.5-4m. Pestele prins a fost aproape numai platica, mai rar rosioara sau caras.  Demn de remarcat este faptul ca s-a doborat cu acel prilej si recordul national la pescuit stationar de-a lungul unei manse de 3 ore, cu peste 30kg de peste!

Revenind la problema enuntata in titlul acestui articol, in urma observatiilor consemnate de catre ihtiologi si nu numai, in momentul cand o piatra este aruncata intr-o apa cu o mare densitate de peste, acestia mai intai fug speriati, dupa care se intorc si apoi cerceteaza zona in care obiectul a produs zgomotul. Majoritatea pestilor sunt curiosi, in special carasul, crapul, platica si rosioara, exceptie facand cleanul. De unde aceasta curiozitate? Pestii asociaza zgomotul unui obiect cazut in apa, cu o potentiala sursa de hrana: fructe, seminte, insecte, dejectii de pasari, momeli si nade aruncate de pescari, sau hrana azvarlita in apa de catre administratorii baltilor, in scopul furajarii. Este un fel de semnal de chemare la masa.

In momentul contactului cu apa, se aude un pleoscait, mai mult sau mai putin puternic, in functie de marimea si consistenta bulgarelui de nada. Acest zgomot este imediat asociat de pesti cu hrana din abundenta, grabindu-i spre locul unde s-a produs impactul.

Apoi se formeaza un “nor “ format din particule de hrana, din care o parte ramane in suspensie, iar partea grosiera cade pe fundul apei. Viermusii si “libelulele” raman o vreme in stratul de suprafata, dupa care incet, se indreapta spre fund. In timpul acestei deplasari, nada vie se misca, emitand de asemenea un anumit gen de vibratii pe care pestii le percep prin “linia laterala”.

Al doilea tip de zgomot, cel ritmic, se percepe de pesti atunci cand pescarul arunca la intervale de timp sfere mai mici de nada. Este un zgomot mai putin puternic, iar ritmicitatea lui este perceputa ca o excitatie pentru anumite soiuri de pesti, mentinandu-i in zona nadita.

Sunt pescari de competitiecare tin in mana un bulgar consistent de nada, pe care-l arunca imediat dupa semnalul de incepere, capatand un avantaj inca din start!

In timpul concursului am putut observa ca pestii musca mai intens dupa fiecare “bila” aruncata in apa, fatza de intervalele de timp dintre doua aruncari. Nada folosita cel mai frecvent: groundbait + viermusi si/sau libelule, la care s-a adaugat evident ingrediente secrete, care alaturi de dibacia fiecarui pescar si de noroc, a facut in cele din urma diferenta.

 

Nadirea cu “zgomot” trebuie sa tina insa seama de urmatorii factori:

1. Caracteristicile apei.  Intr-o apa limpede pestii sunt mai precauti, mai speriosi, efectul zomotului si vibratiilor este mai mic asupra apetitului pestilor, fiind inlocuit de efectul vizual al nadei, care este mai puternic.

Este valabil si in cazul cand pescuim aproape de mal, sau pe un canal ingust, unde zgomotul produs de bulgarele de nada are efec contrar, indepartand pestii din zona nadita. In acest caz este bine sa folosim o cupa de nadit, sa aruncam cantitati mici de nada la intervale scurte de timp, sau sa ne bazam doar pe nada din feeder.

1. Denistatea pestilor. Intr-o apa cu o mare densitate de pesti, unde pescarii sunt mai tot timpul prezenti, pestii sunt obisnuiti cu zgomotul produs de nada sau momeala in contact cu apa, iar concurenta la hrana acerba, efectul zgomotului si vibratiilor este puternic, atragand pestii in zona nadita.
2. Speciile de peste. S-a constatat ca pestii care raspund cel mai bine la nadirea “zgomotoasa” sunt crapul si platica, cu observatia ca aceasta din urma raspunde cel mai bine la nadirea ritmica, la intervale regulate de timp. In schimb rosioara, carasul, bibanul, raspund la un nivel de zgomot mai mic, si doar la inceputul pescuitului.

 

In concluzie, ramane sa alegeti tipul de nadire in functie de factorii enumerati mai sus, cu un puternic amendament insa: daca nu cunoasteti indeajuns apa pe care urmati sa pescuiti, sau pescuiti intr-o apa “salbatica” sau un canal ingust, naditi cat mai discret cu putinta!

 

 

Bibliografie: “Good, good, good, good vibrations” by David Ewing