UN PESCAR SUPERMESERIAS

 

 

Duminica 25.05.2003, am avut placerea sa ma numar printre cei care au arbitrat Cupa Profimix. Cu aceasta ocazie am vazut un pescar de exceptie in actiune. Sa o iau de la inceput.

 

 

- principala calitate a arbitrului este discretia…-

 

Dis-de-dimineata, in tabara concurentilor, a inceput forfota. Se fac ultimele pregatiri, apoi are loc tragerea la sorti a standurilor. Concurentii se grabesc sa-si ocupe locurile.Unii sunt fericiti, au nimerit in standurile din stanga (1-20), unde, in primele doua manse, s-au facut cele mai multe si mai mari capturi. Ceilalti fac pe nepasatorii, dar pe fetele lor se poate citi ingrijorarea. Unul dintre “fericiti” ii striga unui amic:

 

- Ce facusi bai Gogule! Trasesi lozul cel mare?

 

Celalalt ii raspunde zambind amar:

 

-Il trasei ba, il trasei… dar nu-i nimic. Pe locul meu s-a prins cel mai putin peste, deci a ramas foarte mult. La tine s-a prins mult, deci a ramas putin.

 

Concurentii si-au ocupat locurile. Incep sa-si intinda sculele, sa regleze plutele, sa pregateasca nada. Citiva au optat sa pescuiasca la varga - amatorii folosesc vergi de 6 si 7 m , profesionistii de 10m - insa majoritatea opteaza pt. sheffield.

 

Asistenta (fac o paranteza ca sa va spun ca majoritatea concurentilor au venit insotiti de frati, cumnati, consoarte, copii, catei, purcei …deci erau cam de 2-3 ori mai multi spectatori decat concurenti) a inceput sa faca primele pronosticuri.

 

- X-ulescu a nimerit un loc foarte bun, a facut treaba si in celelalte manse,deci are sanse mari.

- Da mai frate, locul e bun dar tehnica e proasta. Tu nu vezi ca vrea sa dea la varga? Aici pragul este departe. Mai bine dadea la sheffield.

- Lasa tata, ca varga are 10 m. Ajunge el la prag. Si nu plus nici nu mai pierde timp cu drilul. Inteapa si…hop pe mal!

 

Parerile erau diverse, dar toti erau de acord cu un lucru: unul dintre favoriti, Benzar Szolt, are ghinion. A nimerit in standul 31, ultimul din dreapta.

 

La 7.15 arbitrii  i-si ocupa locurile din spatele standurilor. Mie mi-au fost repartizate standurile 25-28. Am facut cunostinta cu cei 4 concurenti si am completat fisa de arbitraj.

La 7.25 primul semnal – incepe nadirea.

La 7.30 al doilea semnal – incepe concursul (mansa a III a).

 

Cei patru concurenti pe care i-am arbitrat  dadeau la sheffield. Dar chiar de la inceput puteai sa-ti dai seama de diferenta de “clasa” dintre ei.

 

Primul dadea cu plata fixa de 2-3 grame. Din aceasta cauza lanseurile lui erau f. scurte si inprecise. Dupa vreo ora si-a dat seama de eroarea facuta, a trecut la pluta culisanta dar, din nefericire, n-a reusit s-o echilibreze, a schimbat vreo 3-4 plumbi, a schimbat iar pluta, a schimbat iar plumbii si cand, in sfarsit, a reusit sa echilibreze montura, s-a sfarsit concursul.

 

Al doilea folosea o pluta culisanta de 3-4 grame cu antena f. fina. Montura era bine echilibrata, f. sensibila , reusea sa lanseze destul de departe dar nu f. precis.  Din aceasta cauza a cam pescuit in afara locului nadit.

 

Al treilea folosea o pluta de 6-8 grame, montura era destul de bine echilibrat, reusea sa lanseze departe si precis, astfel ca dupa prima ora avea 12 bucati luate.Din pacate avea o lanseta  prea rigida. In dril o platica de 200-300g. nici macar nu reusea sa indoaie varful lansetei. Asta l-a costat enorm. A venit un peste mai mare, a intepat si, bang!, pluta a luat-o spre malul opus si dusa a fost. Cauta in trusa si stupoare: nu are alta pluta pentru sheffield. A incercat tot felul de improvizatii – plute pentru varga, unele scurte si bondoace - dar degeaba. Pana la sfarsitul concursului, a mai reusit sa prinda doar cinci platici.

 

Al patrulea avea “clasa” si dotare pe masura: Scaun-platforma, rubesiana, varga de sapte metri, doua lansate de sheffield, toate marca Milo. Sculele erau frumos aliniate pe mal. La al doilea semnal, se aseaza frumos pe scaun, ia o lanseta, pune viernusii in carlig, lanseu, recupereaza 2 m de fir ca sa–l scufunde; pluta i se aseaza exact deasupra locului nadit. Asteapta cateva secunde, pluta se salta cativa milimetri, inteapa…drill … mincioc… si platica este in juvelnic. Schimba viermusul… lanseaza… recupereaza… inteapa….dril…mincioc…juvelnic… Si iar o ia de la capat, cu o precizie si ritmicitate de ceas elvetian. Dupa prima ora avea 15 platici, dupa a doua - 30, iar la sfirsitul mansei avea 46. Arta si precizie… Mi-a placut.

 

Cam atata despre concurentii pe care i-am arbitrat.

 

Acum, sa va povestesc si despre Benzar Szolt. Fratilor, bunicii nostri aveau o vorba : “Omul sfinteste locul”. Si mare dreptate aveau.

 

Dupa tragerea la sorti a standurilor, nimeni  nu-i mai dadea vreo sansa lui Benzar. Dar el a ramas calm. Si-a ocupat locul, si-a pregatit nada si lanseta de sheffield, a tatonat apa sa gaseasca pragul si s-a pus pe asteptat. Primul semnal… nadirea, al doilea semnal… start!

Si a-nceput spectacolul! Ce reprezentatie! Super! Lanseuri extrem de precise, la circa 0,5 m dincolo de locul nadit. Din doua tururi de manivela firul era scufundat. Pluta ramanea nemiscata, chiar si atunci cind vantul creea valuri. Intepatura… drill… Si ce drill, tata! Nu stiu ce pusese in nada dar la el veneau numai platici si “super-platici”. Nu am vazut nici o platicuta mai mica de 300 grame. Majoritatea aveau cam 5-600 grame, dar au fost si doua bucati mari, una de 2,6 Kg, iar cealalta de 2,1Kg. Nu numai ca erau mari, dar erau si multe, 69 platici in decurs de 3 ore!!! Deci, in medie, cam o platica la 2,5 minute. Un adevarat record!

 

Acum, cateva cuvinte despre montura. Pluta culisanta de 10 g, lestata. Plumbaj logaritmic de circa 2 g . Carlig mic, nr.16 sau 18, alb, cu tija lunga. Cu aceasta montura realiza lanseuri lungi, foarte precise, iar scufundarea firului se realiza rapid, pluta nedeplasindu-se mai mult de 0,5 m.

Lanseurile erau asa de precise, incat, un spectator nu s-a putut abtine sa nu exclame:

 

- Cum naiba reuseste sa arunce de fiecare data in acelas loc? Are pluta cu GPS?

- E cu ghidare cu laser. Tehnica americana, a raspuns altul.

 

Si intradevar avea tehnica. Un pescar supermeserias. Bravo, Zoli!

 mai 2003, Iulian “Liviu” Ceausu