Pescuit in Olanda

 

 

Un “August in flacari”…Locatia: Bergen-Op-Zoom, un oras pitoresc cu 60.000 de locuitori, in apropierea granitei cu Belgia, supranumait acum cateva sute de ani: “Fecioara” pentru ca in ciuda tuturor asediilor de-a lungul unei istorii zbuciumate, cetatea din inima orasului n-a putut fi cucerita…

 

Am sosit cu o zi inainte, si ma indrept acum impreuna cu sora mea spre Oficiul Postal ca sa-mi scot permisul de pescuit. Olandezii, popor intreprinzator, au gasit cea mai eficienta metoda pentru eliberarea permisului de pescuit de uz general. Te prezinti la oficiul postal impreuna cu 9.50 euro, si ti se inmaneaza regulamentul de pescuit. Il parcurgi, si daca esti de acord semnezi pentru permisul ce iti este inmanat cu o strangere de mana.

 Rog pe sora mea sa-mi traduca, si aflu astfel si care sunt speciile protejate pe care trebuie sa le eliberez cu grija daca cumva le-am prins. Printre ele…cteno. Introducerea acestei varietati de crap s-a facut dupa ani buni de experimente, dupa cum aveam sa aflu ulterior, dovedindu-se benefica pentru baltile si canale cu exces de vegetatie.

Permisul imi da dreptul sa pescuiesc in decursul unui an calendaristic pe toate apele publice din Olanda, si la mare. Nu pot pescui in zonele protejate, rezervatii naturale, luciurile de apa ce apartin unor asociatii sau cluburi, pe apele private. Dar mie imi este suficient si asa…Cu nici 35 de RON sa pescuiesti un an intreg? Pomana curata!

Nu mi-am adus cu mine decat cateva legaturi pentru undita, plumbi, carlige, fir, cateva plute. Ramane sa-mi mai cumpar o varga de 5 m de la magazinul de profil din oras, a doua zi.

Sora mea locuieste cu familia intr-o zona rezidentiala, de fapt intr-un fel de parc, la mai putin de 50m de un lac marginit de copaci batrani, despre care am aflat ca misuna ciortanii. Seara fac un raid de recunoastere si nu-mi vine sa-mi cred ochilor cand vad boturile ciortanilor amusinand pe la suprafata, in cautare de hrana, care de regula este painea. Localnicii au obiceiul sa vina seara sau dimineata si sa hraneasca ratele salbatice cu resturile de paine ramase de la masa, iar crapii s-au invatat sa culeaga impreuna cu zuratoarele hrana oferita din belsug. Zaresc cativa pescari, si ma indrept epre ei. Toti pescuiesc cu lansete cu pluta, dar lansetele sunt de spinning, nicidecum de Sheffield! Adica de 2.10 – 2.70 m, iar firul imi pare destul de gros. Plutele sunt si ele pe masura, cam prea voluminoase pentru gustul meu. Nu vad nici un peste prinzandu-se in jumatatea de ora ce am petrecut-o pe langa lac, dar nu asta ma framanta pe mine…

A doua zi de dimineata aterizez la magazinul de pescuit a lui Frank, din apropierea centrului. Se aseamana cumva cu cele de pe la noi, numai ca atmosfera ce o gasesc este mult mai prietenoasa. Poti bea si o cafea daca vrei, oferita din partea casei! Facem cunostinta, (aha, eu sunt romanul pentru care sora mea cumpara din cand in cand cate ceva), si il rog sa-mi arate o undita ieftina de 5 metri, pe care n-am de gand s-o iau cu mine in Ro, niste nada, ceva atractant, si-l intreb daca are cativa viermusi de vanzare. Imi recomanda un Shakespeare din fibra de sticla la 13.40 euro, si-l cercetez. E cam greu, dar pentru ciortani pare destul de bun. Il cumpar impreuna cu o punga de nada pentru crap Marcel Van den Eynde, o sticla de atractant Sensas si o cutiuta cu viermusi. Ii intind o lista cu ceea ce as vrea sa mai cumpar din Olanda, si aranjam o intalnire peste o saptamana, timp in care imi spune ca imi va face rost de tot ceea ce era in lista.

Ajung acasa, si in caldura torida de pranz, neobisnuita pentru Olanda, pornesc sa sondez apa lacului, fara momeala. Surpriza! Apa are adancimi intre 40 si 80 cm, deci destul de putin pentru un lac lung de 200 – 250 m si lat de 25-30m. Gasesc locul cu apa cea mai adanca, si-l marchez cu un semn discret, ca sa-l pot recunoaste mai tarziu. Mi-am propus sa vin pe la 6 seara, cand se va mai potoli caldura…

Imi pregatesc nada intr-o galeata, pe indelete, si-mi aleg o pluta ceva mai grea, un Milo de 4 gr pentru ca am sesizat ca este ceva curent pe fund. Fir de 0.16 Trabucco, cu un inaintas de 0.14 Mitchel Quarz. Carligul este un Owner rosu, care stiu nu rateaza nimic. Imi iau galeata cu nada si ce-mi mai trebuie, adica doua beri Heineken de la frigider, si ajung la locul cu pricina. Nadesc cu trei bulgari la 7-8 metri de mal, apoi imi aranjez undita. In fata mea, pe malul opus, putin mai la stanga doi pescari localnici ma privesc cum imi fac pregatirile, apoi discuta intre ei cu aprindere. Pun doi viermusi, arunc pe sub mana, fara zgomot, pun undita in suport si…pluta se inclina, apoi fuge intr-o parte. Intep scurt si primul ciortan sparge oglinda apei! Este frumusel, cam la 250-300 gr. Il eliberez si arunc din nou. Deschid o cutie de bere, inchin spre colegii de pe malul opus, si trag o inghititura zdravana.

Scenariul s-a repetat aproape imediat. Pluta se inclina, pleaca, intep, ciortanul pe mal. Si tot asa. Dupa al cincilea ciortan, baietii de vis-à-vis strang lansetele si pleaca. N-am vazut sa fi prins ceva. Vine si sotia in inspectie, chiar in momentul cand ma luptam cu unul mai imbracat, la vreo 800 de gr. Din pacate n-am minciog. Incerc sa-l apuc cu o mana de vreo doua ori, dar nu reusesc, si in cele din urma scapa. Nu-mi pare rau, si am dovada ca in lac sunt si ciortani ceva mai rasariti. Strang undita si-mi propun ca sa revin in fiecare seara, pentru o ora-doua de pescuit la ciortan, lucru care avea sa se si intample…

 

Peste doua zile facem o deplasare pe insula Tholen, in speranta ca voi putea asista la un pescuit marin, pentru ca data trecuta cand mai fusesem in Olanda, acolo vazusem destui pescari pe un dig pescuind la anghila. In drum ne oprim pentru un scurt popas in rada unui mic port ce adapostea o escadra de miniyahturi. Printre ele recunosc usor un nume: “LUCEAFARUL”. Cumantul meu Wil rade, si-mi spune:”- sunt bogati romanii din Olanda!”

Un baiat de 12-13 ani pescuieste la spinning de-a lungul cheiului. Ii fac semn cu mana si-l intreb in engleza daca a prins ceva. Imi arata mandru un juvelnic in care se zbat cativa bibani, dintre care unul chiar frumos. Stau nitel de vorba cu el. Aflu ca spinningul este pasiunea lui, ca are 13 ani si ca poate pescui inca un an, fara a avea permis. Il fotografiez si ne luam ramas bun.

Din pacate pe dig nu este nici un pescar, iar explicatia am aflat-o de la Wil: carciumioara din apropiere este inchisa in acea zi din saptamana, si baietii n-au unde sa traga in scurt dupa partida de pescuit, lucru esential, fireste! In apa mica dinapoia digului zaresc o sumedenie de stridii, din care mancasem si eu cu o zi inainte si despre care stiam ca sunt foarte scumpe, aproape 1 euro bucata. Reusesc cu greu sa desprind una mai marisoara, o desfac si o sorb tacticos sub privirile oripilate ale sotiei. Mai proaspata nici ca se putea!

Peste cateva zile ma duc din nou la pescuit de ciortani, cand zaresc locul meu ocupat. Un pusti de vreo 14 ani pazea o undita de carbon de 6 m asistat de tatal sau. Sincer, ma asteptam sa se intample si lucrul acesta. Ii salut si intreb daca au prins ceva. Nimic! Imi aleg locul undeva la 5-6 m mai la stanga, si repet ritualul: pregatire nada, aranjat undita, nadit. Prima aruncare …si primul ciortan. Tatal ii spune ceva baiatului, care incepe sa stranga undita. Le ofer o “minge” de nada si cativa viermusi, dar sunt refuzat cu o raceala politicoasa…

Revenind la magazinul lui Frank, stand de vorba cu acesta am aflat ca cei mai multi localnici prefera pescuitul marin, dovada si faptul ca ustensilele pentru acest gen de pescuit abundau in magazinul sau. Nu stia pe nimeni care sa-i fi cerut o lanseta special pentru Sheffield. De aici si cumva nestiinta lor in a pescui pe lacuri la pesti pasnici. Sunt multumit de achizitiile facute, evident cu ceva discount din partea casei. Data viitoare cand voi mai veni in Olanda, a promis ca o sa mergem impreuna la un pescuit de anghila, pe mare. Ne strangem mainile, si ne despartim prieteni. 

 

 

            Al. Trentea